Arsenalul de Rachete și Drone al Iranului: O Forță Militară în Creștere

Iranul a dezvoltat un arsenal diversificat de rachete balistice și drone, un program militar care a stârnit îngrijorări considerabile în rândul țărilor din Occident. Această capacitate militară a fost evidentă în noaptea de 13-14 aprilie, când Iranul a lansat un atac asupra Israelului, demonstrând puterea și sofisticarea arsenalului său. Conform unor estimări, Iranul deține cel mai mare stoc de rachete balistice din regiune, iar informațiile militare americane sugerează că rachetele balistice iraniene pot ajunge în Israel în aproximativ 12 minute, rachetele de croazieră în două ore, iar dronele în jur de nouă ore. Printre tipurile de rachete din arsenalul Iranului se numără rachetele „Sejil”, capabile să atingă viteze de peste 17.000 de kilometri pe oră, având o rază de acțiune de 2.500 de kilometri. De asemenea, rachetele „Kheibar” au o rază de acțiune de 2.000 de kilometri, iar „Haj Qasem”, denumită după comandantul Qasem Soleimani, ucis de o dronă americană în 2020, are o rază de acțiune de 1.400 de kilometri. Acest arsenal diversificat este susținut și de o capacitate semnificativă în producția de drone, iar autoritățile iraniene au anunțat anul trecut dezvoltarea unei drone avansate, denumită Mohajer-10. Aceasta are o rază de acțiune de 2.000 de kilometri și poate zbura timp de 24 de ore cu o încărcătură de până la 300 de kilograme. Rachetele balistice, dar și cele hipersonice, sunt considerate de Iran o parte esențială a forței sale de descurajare, având rolul de a răspunde amenințărilor percepute din partea Statelor Unite, Israelului și altor țări din regiune. Anul trecut, Iranul a prezentat ceea ce oficialii occidentali au numit prima rachetă balistică hipersonică dezvoltată pe plan intern. Aceste rachete sunt capabile să zboare de cel puțin cinci ori mai repede decât viteza sunetului și să urmeze traiectorii complexe, ceea ce le face extrem de greu de interceptat. Potrivit Arms Control Association, un ONG din Washington, programul de rachete al Iranului se bazează în mare parte pe tehnologii și planuri provenite din Coreea de Nord și Rusia, beneficiind, de asemenea, de asistență din partea Chinei. Rachetele balistice cu rază scurtă și medie de acțiune, cum ar fi Shahab-1, cu o rază de acțiune estimată la 300 de kilometri, Zolfaghar, care poate atinge 700 de kilometri, și Shahab-3, cu o rază de 800-1.000 de kilometri, fac parte din acest arsenal extins. De asemenea, Iranul lucrează la racheta Emad-1, care ar putea atinge 2.000 de kilometri, precum și la racheta Sejil, care ar avea un potențial similar de a parcurge distanțe între 1.500 și 2.500 de kilometri. Această diversificare și avansare a capacităților militare ale Iranului continuă să genereze tensiuni în regiune, iar expertiza în dezvoltarea rachetelor și dronelor ridică semne de întrebare cu privire la stabilitatea securității regionale. Teheranul își reafirmă astfel statutul de actor regional puternic, capabil să își protejeze interesele și să răspundă provocărilor venite din afară.