Cum acționează ciupercile „magice” asupra creierului. Ar putea fi folosite ca tratament împotriva depresiei, spune un psihiatru american

Recent, atenția comunității științifice a fost captată de un studiu care examinează efectele psilocibinei, un compus psihedelic derivat din ciuperci cunoscute sub numele de „ciuperci magice”, asupra creierului uman și posibilele sale aplicații terapeutice, în special în tratarea depresiei. Studiul aduce în discuție modul în care psilocibina, o substanță organică naturală, influențează funcționarea cerebrală și de ce ar putea reprezenta un tratament promițător pentru afecțiuni mintale.

Psilocibina este un compus găsit în peste 200 de specii de ciuperci și este cunoscută pentru efectele sale psihedelice, care includ deformarea percepției timpului și spațiului, modificări ale legăturilor senzoriale și experiențe spirituale profunde. Studiile recente sugerează că aceste efecte nu sunt doar temporare, ci pot duce la schimbări persistente în activitatea cerebrală, mai ales atunci când sunt administrate doze mari de psilocibină. Aceasta descoperire a fost făcută de dr. Joshua Siegel, psihiatru la Școala de Medicină a Universității Washington din St. Louis, care a condus studiul publicat în jurnalul Nature.

Pentru a înțelege mai bine modul în care psilocibina influențează creierul, Siegel și echipa sa au utilizat tehnici avansate de imagistică cerebrală. În cadrul studiului, șapte participanți au fost supuși unor proceduri de imagistică a creierului prin rezonanță magnetică funcțională (fRMN), care monitorizează fluxul sanguin și identifică activitatea în diferite regiuni ale creierului. Participanții au fost administrați cu doze mari de psilocibină și cu ritalin, un stimulant utilizat frecvent pentru tratarea tulburărilor de hiperactivitate cu deficit de atenție, acesta din urmă fiind utilizat ca și control.

Rezultatele studiului au arătat că psilocibina duce la o scădere semnificativă a sincronicității în rețeaua cerebrală cunoscută sub numele de „rețeaua neuronală implicită”. Această rețea cuprinde structuri cerebrale precum talamusul, ganglionii bazali, cerebelul și hipocampul și este activă atunci când persoana nu este angajată într-o sarcină specifică și își lasă mintea să rătăcească. Psilocibina influențează în mod particular această rețea, corespundând teoriei conform căreia experiențele psihedelice pot duce la o dizolvare a „egoului” și la distorsiuni în percepția timpului și spațiului.

Un aspect notabil al studiului este că, deși efectele psilocibinei dispar rapid după încetarea administrării, scăderea sincronicității între rețeaua neuronală implicită și hipocampul anterior — o regiune asociată cu memorie și emoții — s-a menținut timp de cel puțin trei săptămâni. Aceasta sugerează că psilocibina poate induce modificări persistente în activitatea cerebrală, oferind posibilitatea de a explora noi opțiuni terapeutice.

Dr. Petros Petridis, psihiatru la NYU Langone Center for Psychedelic Medicine, explică că aceste descoperiri sugerează că psilocibina poate „deschide uşa pentru schimbare”, permițând terapeuților să ghideze pacienții prin procese terapeutice mai profunde. Acest lucru sugerează că psilocibina ar putea fi utilizată nu doar ca tratament de sine stătător, ci și ca parte a unei terapii mai complexe pentru afecțiuni mintale precum depresia.

Studiile anterioare au demonstrat deja că psilocibina poate avea efecte terapeutice benefice în tratamentul depresiei, dar cercetarea recentă aduce o înțelegere mai detaliată a modului în care aceasta acționează la nivel cerebral. Implicarea psilocibinei în formarea de noi conexiuni cerebrale și în sincronizarea activității cerebrale sugerează că ar putea avea un impact semnificativ asupra tratamentului tulburărilor de dispoziție, oferind noi perspective în domeniul terapiei psihedelice.

În concluzie, descoperirile recente privind efectele psilocibinei asupra creierului uman subliniază potențialul acestei substanțe în domeniul tratamentului afecțiunilor mintale. Pe măsură ce cercetările continuă, este posibil ca psilocibina să devină un instrument valoros în arsenalul terapeutic, oferind noi opțiuni pentru pacienții care caută alternative eficiente pentru tratarea depresiei și altor afecțiuni psihologice.