De ce nu este bine să facem gropi în nisipul de pe plajă

În fiecare an, milioane de oameni își petrec vacanțele pe plaje, unde se bucură de soare, nisip și mare. Cu toate acestea, o activitate aparent inofensivă, cum ar fi săparea gropilor în nisip, poate avea consecințe grave. În calitate de cercetător în domeniul științelor de coastă, Stephen Leatherman a fost implicat în investigarea unui incident tragic legat de această activitate. Într-un caz recent, o fetiță a murit după ce o groapă de nisip s-a prăbușit peste ea. Chiar dacă oamenii din apropiere au încercat să o elibereze, pompierii nu au ajuns decât după câteva minute, timp în care victima nu a putut fi salvată.

Săpatul gropilor în nisip poate părea o distracție nevinovată, dar dacă groapa este suficient de adâncă și se prăbușește, poate deveni extrem de periculos. Studiile sugerează că mai mulți oameni mor din cauza îngropării în nisip decât din cauza atacurilor rechinilor. Nisipul, deși pare un material simplu, are trăsături complexe care contribuie la riscurile asociate cu gropile de nisip.

Nisipul nu este un tip specific de material, ci o categorie de dimensiuni ale particulelor, variind între 0,06 și 2 milimetri în diametru. Tipul de nisip este determinat de materialele care îl alcătuiesc. Nisipul cuarțos, care este format din dioxid de siliciu, este cel mai frecvent întâlnit pe plaje, cu excepția coastelor tropicale unde nisipul coraligen, format din carbonat de calciu, este mai obișnuit. Materialul mai grosier decât nisipul, cum ar fi nămolul și argila, este mai fin și face apa tulbure, fiind denumit adesea „noroi”.

Majoritatea plajelor conțin un amestec de minerale, care conferă nisipului o nuanță cafenie sau maro. Mineralele care întunecă nisipul sunt mult mai grele, iar nisipul de pe majoritatea plajelor poate cântări până la 130 de lire pe metru cub atunci când este uscat.

Stabilitatea gropilor de nisip depinde în mare măsură de umiditate. Nisipul este mai stabil atunci când este umed, deoarece tensiunea superficială dintre apă și nisip ajută la menținerea structurii. Însă, odată ce nisipul se usucă, grămada devine instabilă și poate ceda sub greutatea proprie. „Dacă săpați o groapă pe plajă, aceasta va rămâne stabilă atâta timp cât nisipul rămâne umed. Odată ce nisipul se usucă, gaura se prăbușește,” explică Leatherman.

Între 1997 și 2007, prăbușirea gropilor de nisip a dus la 31 de decese în SUA, majoritatea victimelor fiind copii și 87% bărbați. În aceeași perioadă, alte 21 de persoane au fost implicate în accidente de acest tip, dar au supraviețuit, deși multe dintre ele au necesitat resuscitare. Aceste statistici subliniază importanța conștientizării riscurilor și necesitatea de a evita săparea gropilor în nisip pe plaje pentru a preveni accidentele tragice.