Acasă
politică
advertoriale
actualitate
administrație publică
monden
business
economie
cultură
sport
sci-Tech
evenimente
Nu a fost introdusa o sursa
Otilia Zamfir
394
În analiza contextului politic românesc actual, Cozmin Gușă face paralele între situația din 2019, când Viorica Dăncilă a fost contracandidatul lui Klaus Iohannis, și cea din 2024, în care Nicolae Ciucă este văzut ca o variantă similară pentru Marcel Ciolacu. Gușă subliniază modul în care, în urmă cu cinci ani, toate forțele statului s-au mobilizat pentru a asigura o finală confortabilă pentru Iohannis, iar strategia a implicat eliminarea rivalilor incomozi, inclusiv prin metode controversate.
În acele vremuri, Viorica Dăncilă a fost aleasă ca lider al PSD, după ce Gabriela Firea a fost convinsă să se retragă din cursă, deși ea se bucura de susținere în simulările sociologice. Aceasta din urmă a fost percepută ca o posibilă învinsătoare a lui Iohannis, dar, în cele din urmă, liberalii, sub conducerea lui Ludovic Orban, au jucat un rol crucial în sprijinirea Dăncilă pentru a ajunge în turul doi. Acum, se conturează o dinamică similară, în care Ciucă este perceput ca un contracandidat ușor de învins de către Ciolacu, cu riscuri semnificative pentru liberali.
Analizând sondajele recente, Gușă sugerează că, în mod ironic, liberalii acuză PSD-ul că ar dori un alt actor politic în turul doi, similar cu Dăncilă în 2019, când ei însăși au sprijinit o candidatură care părea să le fie favorabilă. Prin urmare, discursul actual al liberalilor, care invocă amenințări externe, cum ar fi pericolul rusesc, pare a fi o manevră de a justifica o poziție precariousă în fața alegerilor.
Astfel, ceea ce se întâmplă acum este o repetare a unor lecții amare din istorie, iar Gușă subliniază că meciul politic se va desfășura pe fundalul unei opoziții clare față de Iohannis, ceea ce va influența semnificativ soarta alegerilor viitoare. Această paralelă sugerează nu doar continuitatea unor strategii politice, ci și un tipar care pare să se reia, oferind astfel o lectură despre modul în care trecutul poate modela viitorul în politica românească.