Acasă
politică
advertoriale
actualitate
administrație publică
monden
business
economie
cultură
sport
sci-Tech
evenimente
Nu a fost introdusa o sursa
Otilia Zamfir
244
Timpurile în care hashtag-urile erau considerate o formă de salvare sau o metodă de a câștiga popularitate s-au încheiat. Alegerile din SUA din acest an au clarificat definitiv un lucru: cei care s-au obişnuit să trăiască din prostii sau să se agațe de oportunități create artificial nu vor mai putea supraviețui în acest sistem fără să muncească pentru a-și câștiga pâinea. Visul lor de a trăi din „urlături” și din sprijinul acordat de fundațiile care canalizau bani în direcții obscure s-a prăbușit, iar acum sunt nevoiți să facă față realității. Unii dintre ei mai sperau ca, în urma unei posibile victorii a unei figuri politice din SUA, să se găsească soluții financiare pentru a continua să trăiască din ajutoare, însă acele speranțe s-au spulberat în fața unei victorii zdrobitoare și al unui „înroșit” sistem economic.
În trecut, mulți dintre acești tineri aveau convingerea că era suficient să fie frumoși, nonconformiști și să își exprime opinii radicale pe rețelele de socializare pentru a atrage atenția și a beneficia de resurse financiare. „Unde sunt anii de glorie”, se întreabă aceștia, „când nu conta nimic altceva decât să fii diferit, să postezi două mesaje pe zi cu înjurături și să te simți ca un geniu neînțeles?” Erau ani în care corporatiile finanțau orice fel de absurd pentru a păstra tineretul pe străzi, cu lanterne în mâini și proteste la comandă, fără niciun sens real, dar cu mult entuziasm artificial. Era o perioadă în care simplul fapt că erai plin de ură sau te identificai ca o victimă radicală te putea aduce în centrul atenției, iar acest tip de atitudine părea să aducă și bani ușori.
Aceasta este însă o eră apusă, iar acum este timpul ca această „pleiadă de urlători” să se trezească la realitate. Vacanța prelungită a progresismului a fost, în cele din urmă, întreruptă, iar oamenii aceștia nu mai pot trăi doar din social media și comentarii. „Trebuie să deveniți simpli muritori de rând, ca restul celor milioane de români care muncesc pentru a pune o pâine pe masă”, le spune cineva din exterior. „Este momentul să învățați o meserie și să vă construiți un viitor real, nu să vă mai faceți iluzii.”
Cei care sperau că idolii lor din trecut, care astăzi trăiesc confortabil la Bruxelles sau în alte colțuri ale lumii, vor veni să le salveze viitorul, au început să înțeleagă că aceștia sunt departe de a le oferi ajutor. În loc să se bazeze pe promisiuni goale și ajutoare externe, tinerii din această categorie trebuie să își croiască drumul prin munca reală. Deși au existat multe planuri grandioase și promisiuni de spitale și clădiri care vor schimba fața României, majoritatea acestora nu s-au concretizat. „Spitalele nu au apărut, dar, în schimb, alții, din sectorul privat, au construit spitale, clinici și alte facilități medicale de succes”, spune cineva din domeniul privat. Într-o lume în care tot mai mulți caută soluții rapide și ușoare, exemplele din realitate demonstrează că adevărata dezvoltare se face cu muncă și investiții concrete.
În aceste condiții dificile, pentru cei care au trăit într-o bulă a „progresismului” fals, singura opțiune rămasă este să accepte faptul că trebuie să muncească și să învețe o meserie, fie pe șantierele din România, fie în alte domenii. „Nu mai este momentul pentru creativitate fără rost”, este mesajul clar. „Acum este timpul să construim fabrici și autostrăzi, să învățăm lucruri utile și să ne aducem aportul la dezvoltarea unui viitor real.”
Într-o țară care începe să arate semne de seriozitate în administrarea treburilor interne, în care ura și demagogia nu își mai găsesc loc, acești tineri trebuie să accepte că „nu mai este loc pentru proteste și ură”. România are nevoie de muncitori, nu de urlători. Trebuie să uităm de anii în care am stat cu lanternele în stradă și să ne concentrăm pe a construi ceva durabil. A venit vremea ca munca să devină „brățara de aur” de care România are nevoie.