România în fața provocărilor climatice: Incendii, inundații și o adaptare întârziată

România se confruntă cu o serie de provocări climatice tot mai severe, manifestate prin incendii de vegetație, inundații devastatoare și temperaturi extrem de ridicate. Aceste fenomene fac parte dintr-o nouă normalitate, cu care țara noastră nu pare să reușească să se adapteze. Deși atât guvernul, cât și președinția au instituit agenții care se ocupă de efectele schimbărilor climatice, soluțiile implementate rămân mai degrabă reactive, nefiind orientate către o strategie pe termen lung.

În anumite zone, statul a realizat investiții în sisteme de irigație, dar eficiența lor este discutabilă. De exemplu, în Statele Unite, armata americană a construit baraje care sunt folosite atât pentru irigații, cât și pentru gestionarea apelor. În România, pe de altă parte, se observă un contrast frustrant. În loc să beneficieze de apă, agricultorii se confruntă cu nori uriași de praf, generat de utilaje care pregătesc terenurile pentru culturile de toamnă. Nicolae Mărăcine, specialist în îmbunătățiri funciare, subliniază că ne aflăm într-o situație de nepregătire: "Ne-a prins un pic nepregătiți, deci e pentru că noi aveam o ciclicitate de aveam o climă foarte bună, cu 4 anotimpuri... Asta nu mai avem acum."

Deși există locuri în care parteneriatele între stat și sectorul privat au funcționat, aceste inițiative sunt mai degrabă excepții decât regula. În Galați, de exemplu, Agenția de Îmbunătățiri Funciare a pus la dispoziția fermierilor o stație de pompare care poate iriga 80.000 de hectare. Totuși, din cele 10 pompe disponibile, doar una a fost complet înlocuită cu una nouă, cumpărată cu fonduri europene. Adrian Dima, președinte al Federației Utilizatorilor de Apă pentru Irigații (FOAI), a subliniat inechitățile sistemului, afirmând că un agricultor cu 300 de hectare poate accesa aceleași fonduri ca o federație care deservește 80.000 de hectare, ceea ce nu este logic.

Anul acesta a fost extrem de greu pentru fermieri, din cauza secetei care a afectat pământul. În încercarea de a-i ajuta, autoritățile au anunțat despăgubiri de aproximativ 1.000 de lei pe hectar, în jur de 200 de euro. Aceste despăgubiri, însă, depind de tipul culturii afectate și nu iau în considerare faptul că agricultorii din zonele cu sisteme de irigație funcționale ar trebui să beneficieze de un suport mai mare. Pe Valea Covurluiului, de exemplu, doar 10.000 din cele 80.000 de hectare sunt irigate.

Fără o agricultură sustenabilă, orașele României vor avea de suferit. Fermierii din România nu sunt uniți în cooperative eficiente, ceea ce duce la o disparitate mare în producții. Fermele mari, de peste 100 de hectare, obțin producții de șapte ori mai mari decât cele de dimensiuni medii, care se confruntă cu dificultăți tot mai mari. În plus, România a fost, anul trecut, cel mai mare exportator de porumb din Europa, dar vinde mult mai ieftin decât alte țări, majoritatea produselor fiind direcționate spre piețe externe.

Franz Jacoby, un fermier din Timiș, își exprimă temerile privind viitorul agriculturii românești: "O să renunțăm la cultura de porumb încet-încet. Nu poți să mergi an de an într-o pierdere când investești... Din păcate, dacă continuă așa vremea și seceta, eu cred că România va deveni importator de porumb în câțiva ani." Aceasta reflectă nu doar o criză economică, ci și o lipsă de colaborare între fermierii mari și cei mici.

Laurențiu Baciu, fost președinte al Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România, recunoaște dificultățile întâmpinate în convingerea fermierilor să se asocieze și să investească în noi echipamente de irigare. Lucrează 2.000 de hectare, dar toate sunt neirigate, deși fosta stație ANIF ar putea aduce apă din Siret pentru aproape 2.800 de hectare.

România a împrumutat 380 de milioane de dolari în 1980 pentru a dezvolta un sistem de irigații care urma să acopere 145.000 de hectare. Cu toate acestea, infrastructura existentă este insuficient utilizată. Gheorghe Buruiană, fost primar al comunei Suhurlui, arată cum, deși s-au realizat investiții în infrastructură, aceste proiecte nu au fost valorificate la adevărata lor capacitate, lăsând comunitățile vulnerabile în fața extremelor vremii.

După inundațiile recente, autoritățile au început să ia în considerare reluarea proiectului de irigații, însă pentru a avea succes, vor fi necesare atât investiții noi, cât și exproprieri. La Buzău, primarul Constantin Toma a inițiat un proiect inovator care vizează utilizarea apelor uzate pentru irigații, inspirându-se din experiența altor țări. Deși acest sistem ar putea oferi o soluție sustenabilă, România se confruntă cu o lipsă de legislație care să permită utilizarea apelor menajere în agricultură.

Astfel, România se află într-o perioadă de tranziție, unde provocările climatice devin din ce în ce mai evidente. Klaus Iohannis, președintele României, vorbește despre nevoia de adaptare la noile realități, dar în practică, fermierii se confruntă cu dificultăți în obținerea recoltelor. În loc să ne concentrăm pe soluții inovatoare, continuăm să ne confruntăm cu efectele schimbărilor climatice, fără a reacționa în mod adecvat.

În acest context, întrebarea care rămâne este cum putem învăța din experiențele altor state și cum putem folosi resursele interne pentru a răspunde acestor provocări climatice, astfel încât să nu devenim din ce în ce mai dependenți de importuri și să ne asigurăm că pământurile noastre rămân fertile.