Cristian Hostiuc: Companiile româneşti au început să se bată parte în parte cu multinaţionalele pentru recrutarea de creiere româneşti oferind chiar pachete salariale mai mari

Acum 20-30 de ani, când au apărut investitorii străini, multinaționalele recrutau români pentru a-i pune în poziții executive. Dacă poziția de CEO sau de country manager aparținea unui expat pe care îl invidiau toți, pozițiile din eșaloanele doi, trei, patru erau ocupate de români, așa cum erau ei la vremea respectivă, scrie într-un editorial Cristian Hostiuc, director editorial ZF. Cristian Hostiuc afirmă că companiile românești au început să se bată parte în parte cu multinaționalele pentru recrutarea de creiere românești, oferind chiar pachete salariale mai mari. Dacă în anii '90 procesul de recrutare era ceva exotic pentru că românii nu erau obișnuiți cu așa ceva, piața s-a mai deschis după 2000, atunci când economia a fost asaltată de investitorii străini, care au primit undă verde de a intra în România, odată ce am intrat în NATO și Uniunea Europeană. Companiile românești fondate și controlate de antreprenorii români nu aveau în obiectul de activitate procesul de recrutare cu ajutorul firmelor profesioniste de recrutare. Când auzea cât costă o recrutare, niciun patron, niciun antreprenor român nu voia să dea banii, considerând că mai bine face el munca de director financiar sau director operațional decât să plătească cât plăteau multinaționalele pentru recrutarea profesionistă a cuiva, când ei puteau să-l scoată la cafea fără probleme și să discute pachetele salariale și condițiile unei angajări. Numai că nu prea aveau succes. Niciun director român care avea mai mulți ani într-o multinațională sau în mai multe multinaționale nu era dispus să vină să lucreze pentru cineva care stătea toată ziua pe capul lui și îi spunea ce să facă. Dar între timp anii au mai trecut, pe piață au apărut mult mai mulți directori români care au căpătat experiență nu numai în România, ci și în afară, iar companiile românești au ajuns la un nivel când fondatorii români își pun problema ce să facă mai departe. Anii au trecut și peste ei. Cei care au fost alături de fondatori, de patroni, și-au cimentat pozițiile în cadrul companiilor, dar de cele mai multe ori nu mai duc lucrurile înainte. Nici fondatorul, nici ei poate nu mai au energia de la început. În aceste condiții, piața a început să se mai schimbe, iar companiile românești, de fapt acționarii, au început să iasă și ei să caute executivi așa cum caută multinaționalele. Într-o discuție pe care am avut-o la ZF Live, Rudolf Fedorovici, consultant în recrutare la Advise Executive Search România, spune că de mai mulți ani companiile românești sunt din ce în ce mai prezente pe piața de recrutare și acum au ajuns să se bată parte în parte cu multinaționalele în atragerea de creiere. Mai mult decât atât, companiile românești încep să plătească sau chiar plătesc mai mult decât multinaționalele pentru recrutarea unui executiv. Sunt pachete salariale pe care multinaționalele nu vor și nu pot să le plătească, dar sunt firme românești care fac acest lucru, a menționat el. Acest CEO trebuie fie să înlocuiască fondatorul, fie companiile românești au fost cumpărate de un private equity și caută executivi care să conducă aceste companii, a adăugat el. Acum piața este mult mai bogată în creiere față de anii '90 și 2000, atunci când multinaționalele recrutau ceea ce găseau, respectiv foști manageri din perioada comunistă, sau oameni cu relații la vârf, care aveau toate instrumentele ca să deschidă ușile și să obțină contracte. Multinaționalele nu aveau probleme existențiale, dacă ai mâncat sau nu salam cu soia, dacă ai fost sau nu membru PCR, dacă ai fost sau nu nomenclaturist, dacă ai fost sau nu securist, pe ei îi interesa doar să găsească pe cineva care să îi ajute în organizarea companiilor pe piața românească, să aibă relații, să deschidă uși, să obțină contracte, să vândă produse și servicii. Acum lucrurile sunt mult mai sofisticate, companiile care vor să recruteze pe cineva, fie ele multinaționale sau companii românești, intră mult mai mult în detaliu, pot să caute executivi pentru perioade de creștere sau executivi pentru perioade de restructurare. Între timp, și executivii români au căpătat o mare experiență, privesc procesele de recrutare ca fiind ceva normal în business și nu mai închid telefonul atunci când sună un head-hunter. Companiile românești au crescut, iar unele dintre ele au ajuns la un nivel al businessului care să le permită să intre în procesele de recrutare pentru a găsi candidați de top, care să ducă businessul mai departe într-un mod mai structurat, mai birocratic, așa cum operează multinaționalele. Este și asta o formă de a arăta că businessul românesc a crescut.