Acasă
politică
advertoriale
actualitate
administrație publică
monden
business
economie
cultură
sport
sci-Tech
evenimente
Nu a fost introdusa o sursa
Redacția
535
Dumitru Crudu, cunoscut poet și dramaturg din Republica Moldova, a câștigat recunoaștere pentru contribuțiile sale literare, inclusiv pentru piesa sa de teatru care a fost distinsă cu premiul „Cea mai bună piesă românească a anului” la ediția din 2003 a concursului organizat de Uniunea Teatrală din România și Fundația Principesa Margareta a României. Pe lângă aceasta, Crudu este membru activ al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, al Uniunii Teatrale și al ASPRO, consolidându-și astfel statutul de voce influentă în literatura și teatrul românesc.
Într-o poveste captivantă despre observație și reflecție, Dumitru Crudu relatează o experiență dintr-o întâlnire cu două actrițe, care au fost angajate să studieze comportamentul a două femei evadate dintr-un bordel din Kosovo. Scopul lor era de a reproduce pe scenă nu doar aspectul fizic și maniera de a vorbi ale acestor femei, ci și trăirile lor interioare. În timp ce actrițele erau preocupate să surprindă detaliile expresiilor și gesturilor, Crudu observă că ele nu reușiseră să prindă anumite nuanțe subtile ale comportamentului femeilor.
Una dintre aceste femei, pe care Crudu o numește Natașa, era descrisă ca având un obicei de a râde cu mâna la gură pentru a-și ascunde lipsa a doi dinți din față. Cealaltă femeie avea un tic necontrolabil care o făcea să clipească frecvent din ochiul stâng. Dar ceea ce a captat cu adevărat atenția lui Crudu a fost un aspect mai personal și subtil: în timp ce Natașa povestea despre cum a ajuns în această situație de prostituție împotriva voinței ei, ea îi transmitea lui Crudu un mesaj tacit prin atingerea piciorului său de sub masă.
Crudu observă că în ciuda seriozității cu care Natașa își relata povestea, care părea să contureze o imagine de nefericire și dezamăgire, gesturile ei trădau o altă dimensiune a interacțiunii. Atunci când femeia spunea că nu a dorit niciodată să ajungă în această situație, atingerea piciorului său în mod subtil îi sugera lui Crudu că de fapt îi plăcea și că avea o invitație discretă, un gest de atracție. Acest aspect ascuns, pe care actrițele nu reușiseră să-l observe, a fost împărtășit de Crudu după ce a rămas singur cu Clara, colega sa de discuție.
„Și tu ce-ai făcut când te-a atins cu degetele piciorului?” a întrebat Clara, fascinată de povestea lui Crudu. Această întrebare deschide o discuție despre subtilitățile interacțiunii umane și despre cum gesturile mici pot aduce la lumină sentimente și intenții adânc ascunse. Crudu nu oferă un răspuns explicit la întrebare, dar povestea sa sugerează complexitatea și ambiguitatea relațiilor interumane, în care emoțiile și intențiile pot fi adesea ascunse sub suprafața aparentă a comportamentului.