Argintul Viu: Mercurul și Rolul Său în Extragerea Aurului

Argintul viu, cunoscut sub denumirea de mercur, a fost utilizat de secole în procesul de extragere a aurului. Datorită capacității sale unice de a se lega cu aurul, mercurul a devenit un instrument esențial în minerit, deși această practică aduce cu sine riscuri considerabile pentru sănătate și mediu. Mercurul a fost utilizat încă din jurul anului 1500 î.Hr. în Egipt, mai ales în scopuri medicinale, în ciuda toxicității sale ridicate. Este singurul metal care rămâne lichid la temperatura camerei, iar denumirea de „argint viu” provine din latinescul „argentum vivum”, care se referă la aspectul său fluid și culoarea alb-argintie.

Utilizarea mercurului în minerit datează din aproximativ 750 î.Hr., când a fost folosit în procesul de amalgamare a metalelor prețioase, precum aurul și argintul. Deși tehnicile de amalgamare au evoluat de-a lungul timpului și variază de la o regiune la alta, principiile de bază rămân similare și astăzi.

În ceea ce privește procesul de extracție a aurului, mercurul joacă un rol crucial în separarea aurului de rocile care îl conțin. Atunci când roca ce conține aurul este amestecată cu mercur lichid, aurul se dizolvă, formând un aliaj numit amalgam de aur. Acest amalgam brut este apoi separat de mercurul nereacționat prin stoarcerea lichidului printr-un material poros, precum pielea de capră-neagră, care este preferată datorită porozității și durabilității sale. Ulterior, amalgamul rezultat trebuie încălzit la o temperatură de peste 356,7 °C. La această temperatură, mercurul se evaporă, lăsând în urmă aurul pur, având un punct de fierbere mult mai ridicat, de 2.836 °C.

Cu toate acestea, utilizarea mercurului în minerit este extrem de problematică, deoarece procesul produce vapori toxici care pot avea efecte devastatoare asupra sănătății umane. Inhalarea vaporilor de mercur poate provoca dificultăți de respirație, vărsături și dureri de cap, afectând grav sistemele respirator, gastrointestinal și nervos central. Din acest motiv, mercurul nu mai este utilizat pe scară largă în industria de extracție a aurului.

Chiar și în absența utilizării industriale, mercurul rămâne un instrument comun în mineritul artizanal și la scară mică, unde efectele nocive ale utilizării sale persistă. Un studiu din 2018 a arătat că aceste practici contribuie semnificativ la poluarea globală cu mercur, eliberând anual peste 1.000 de tone de vapori de mercur în atmosferă. Regiunile care continuă să folosească această metodă de extracție sunt adesea formate din comunități sărace și marginalizate. Se estimează că între 10 și 19 milioane de oameni utilizează mercur pentru extragerea aurului în peste 70 de țări, iar impactul acestor practici se extinde nu doar asupra sănătății minerilor, ci și asupra ecosistemelor, contaminând sursele de apă, solul, fauna și alimentele. Aceasta generează efecte grave pe termen lung pentru comunitățile afectate.

Există, totuși, metode de reducere a expunerii la vapori de mercur, unele dintre ele fiind chiar inventive. De exemplu, emisiunea „Rough Science” de la BBC a demonstrat cum bucăți de cartofi pot fi folosite în procesul de fierbere pentru a absorbi excesul de vapori de mercur. De asemenea, introducerea unor senzori portabili și accesibili pentru detectarea mercurului ar putea diminua riscurile de expunere pentru mineri. Colaborând cu chimiști, specialiști în mediu și oficiali din sănătatea publică, se propun tehnici de minerit fără mercur, care să fie atât ieftine, cât și scalabile, alături de metode inovatoare pentru a preveni absorbția mercurului de către pești și culturi alimentare.

Cu eforturi continue și o conștientizare tot mai mare a impactului devastator pe care poluarea cu mercur îl are asupra comunităților și mediului, există speranța că soluții alternative și mai sigure vor fi implementate în curând, protejând astfel atât sănătatea umană, cât și ecosistemele afectate.