Astronomii descoperă o planetă care ar putea reprezenta viitorul Pământului peste 8 miliarde de ani

Astronomii au făcut o descoperire fascinantă, identificând o planetă îndepărtată care le oferă o imagine despre cum ar putea arăta Pământul peste aproximativ 8 miliarde de ani. Această planetă, denumită KMT-2020-BLG-0414, se află la o distanță impresionantă de 4.000 de ani-lumină de Terra și este o lume stâncoasă ce orbitează în jurul unei pitice albe, rămășițele incandescente ale unei stele. Se estimează că Soarele nostru va ajunge să se transforme într-o pitică albă în jur de 5 miliarde de ani. Înainte ca acest proces să aibă loc, Soarele nostru va intra în faza de gigantă roșie, în care va începe să se extindă, înghițind planetele din apropiere, precum Mercur, Venus și posibil chiar Pământul și Marte. Dacă Pământul va reuși să supraviețuiască acestei transformări, ar putea, în cele din urmă, să semene cu planeta KMT-2020-BLG-0414, mutându-se mai departe de rămășițele răcoroase ale unei stele în declin. Cercetătorii care au studiat această planetă au publicat rezultatele în revista Nature Astronomy, oferind detalii despre caracteristicile acestei lumi îndepărtate. Keming Zhang, autorul principal al studiului și astronom la Universitatea din California, San Diego, a menționat că nu există un consens în privința posibilității ca Pământul să evite să fie înghițit de gigantă roșie în viitorul îndepărtat. El a subliniat că, indiferent de soarta lui, Pământul va rămâne locuibil pentru aproximativ încă un miliard de ani, dar acest lucru se va schimba odată cu vaporizarea oceanelor din cauza efectului de seră accelerat. Pe parcursul vieții lor, stelele generează energie prin fuziunea hidrogenului în heliu. Odată ce rezervele de hidrogen se epuizează, acestea încep să fuzioneze heliul, provocând o explozie masivă de energie care determină extinderea stelei la dimensiuni uriașe, înghițind planetele din jur. Sistemul planetar în care se află KMT-2020-BLG-0414 se situează în apropierea bulbului din centrul galaxiei noastre, Calea Lactee, și a fost observat pentru prima dată în 2020, când planeta s-a situat în fața luminii unei stele aflate la 25.000 de ani-lumină distanță. Gravitația distorsionează spațiul în jurul acestor stele, iar acest fenomen a acționat ca o „lentilă gravitațională”, permițând astronomilor să detecteze planeta. Ulterior, cercetătorii au descoperit că această planetă este de două ori mai mare decât Pământul și orbitează pitica albă la o distanță variabilă, echivalentă cu una până la de două ori distanța de la Pământ la Soare. Sistemul conține, de asemenea, o pitică cenușie, o stea care nu a reușit să se aprindă, având o masă de aproximativ 17 ori mai mare decât cea a lui Jupiter. O întrebare majoră rămâne: ce se va întâmpla cu umanitatea când Pământul nu va mai fi locuibil? Deși oamenii de știință nu știu dacă viața ar putea supraviețui fazei de gigantă roșie a Soarelui, cercetările sugerează că, în viitor, oamenii ar putea migra către lunile înghețate Europa și Enceladus, care orbitează planetele Jupiter și Saturn. Aceste lumi ar putea deveni oceane acoperite în ultimii ani ai Soarelui. Zhang a speculat că, pe măsură ce Soarele devine o gigantă roșie, zona locuibilă se va muta către orbitele lui Jupiter și Saturn, transformând aceste luni în potențiale habitate pentru umanitate.