Acasă
politică
advertoriale
actualitate
administrație publică
monden
business
economie
cultură
sport
sci-Tech
evenimente
Nu a fost introdusa o sursa
Iordache Marin
712
Cercetările recente realizate de o echipă de la Universitatea Utah sugerează că „celulele timpului” din creier pot juca un rol crucial în modul în care învățăm și experimentăm sincronizarea evenimentelor în viața noastră de zi cu zi. Aceste descoperiri ar putea avea implicări semnificative în înțelegerea bolilor neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer.
Conform studiului, creierul utilizează circuite din lobul temporal medial (MTL) pentru a crea cronologii precise ale evenimentelor pe care le trăim, cu ajutorul unor structuri precum cortexul entorinal medial (MEC). Aici, „celulele de timp” funcționează ca un fel de „metronom intern organic”, declanșându-se în momente specifice pe parcursul sarcinilor, ajutând astfel la monitorizarea timpului în contextul activităților noastre zilnice.
Cercetătorii au investigat capacitatea acestor celule temporale de a se adapta la diferite contexte temporale, similar cu modul în care „celulele spațiale” din MTL se reorganizează în funcție de medii spațiale variate. Prin combinarea unei sarcini complexe de învățare bazate pe timp cu imagistica cerebrală, au observat modelele de activitate ale acestor celule, constatând că devin mai complexe pe măsură ce animalele învață să identifice noi contexte temporale.
Interesant este faptul că, atunci când MEC a fost blocat chimic, celulele temporale ale șoarecilor au fost dezactivate, ceea ce a dus la imposibilitatea acestora de a învăța eficient sarcina bazată pe timp. Acest lucru sugerează că „celulele timpului” din MEC nu doar că monitorizează timpul, ci au și un rol esențial în procesul de învățare și adaptare la sincronizarea evenimentelor.
„În mod surprinzător, celulele timpului joacă un rol mai complicat decât simpla urmărire a timpului”, a explicat neurobiologul Erin Bigus, primul autor al studiului. Această descoperire ar putea avea implicații semnificative pentru înțelegerea condițiilor psihologice în care percepția timpului este afectată, cum ar fi Alzheimer și alte tulburări neurologice precum ADHD și autismul.