Descoperirea unei Zone Cerebrale Care Explică Vocile în Schizofrenie

Un studiu recent aduce în prim-plan o descoperire importantă în înțelegerea mecanismelor care stau la baza halucinațiilor auditive întâlnite în schizofrenie. Cercetătorii din China au identificat o zonă a creierului care prezintă o activitate redusă la persoanele diagnosticate cu această afecțiune, ceea ce ar putea explica modul în care se manifestă vocile caracteristice schizofreniei. Analiza undelor cerebrale sugerează că o combinație de două funcții neurologice este implicată în apariția acestor halucinații, aducând o nouă lumină asupra complexității acestei tulburări mintale.

Studiul a fost condus de neurocercetătoarea Fuyin Yang de la Shanghai Jiao Tong University School of Medicine, care și-a propus să examineze creierul pacienților cu schizofrenie care experimentează halucinații auditive, comparându-i cu pacienții care au același diagnostic, dar care nu au astfel de experiențe. În total, cercetătorii au analizat 20 de pacienți care au raportat auzirea vocilor și 20 care nu au avut astfel de simptome, toți fiind sub tratament cu medicamente antipsihotice și aflându-se într-o stare stabilă.

Cercetătorii au observat că persoanele care suferă de halucinații auditive au o capacitate afectată de a pregăti simțurile pentru sunetele pe care urmează să le producă, ceea ce le îngreunează distincția între gândurile interne și stimulii externi. „Oamenii care suferă de halucinații auditive pot ‘auzi’ sunete fără stimuli externi. Legăturile funcționale afectate între sistemele motorii și cele auditive din creier mediază pierderea capacității de a distinge imaginația de realitate”, explică echipa de cercetare. Această deficiență în procesarea informațiilor auditive poate duce la confuzie și dificultăți în a face diferența între propriile gânduri și voci externe.

Analizând datele obținute prin electroencefalograme (EEG), cercetătorii au observat că pacienții cu schizofrenie care au raportat auzirea vocilor au prezentat o activitate cerebrală diferită față de cei care nu au avut astfel de halucinații. Atunci când acești pacienți erau rugați să audă și apoi să rostească o silabă, activitatea asociată cu anticiparea sunetului vocii lor era semnificativ mai redusă. Această funcție, cunoscută sub numele de descărcare corolară, le permite de obicei oamenilor să perceapă sunetele ca fiind auto-generate, în loc să le considere externe.

Cercetările au arătat că în modelele de șoareci cu schizofrenie există o similaritate cu ceea ce se observă la pacienții umani, ceea ce sugerează un mecanism comun. Cu toate acestea, pacienții care aud voci au prezentat o activitate hiperactivă a semnalului motor care indică intenția de a vorbi. Această amplificare nu se limitează la sunetele specifice pe care urmează să le rostească, ci devine mai generalizată, ceea ce contribuie la creșterea zgomotului intern și confuziei în procesul de percepție.

Cercetătorii notează că „activarea imprecisă a funcției de copie eferentă… duce la amplificarea variabilă și sensibilizarea cortexului auditiv”. Acest lucru subliniază complexitatea mecanismelor cerebrale implicate în halucinațiile auditive și sugerează că aceste experiențe pot fi rezultatul unei necorelări între activitatea neuronală și interpretarea acesteia de către creier.

Yang și colegii săi explică faptul că halucinațiile auditive apar atunci când această descărcare corolară necontrolată duce la o interpretare greșită a semnalelor interne generate de vorbire. Astfel, persoanele afectate pot ajunge să nu mai poată distinge între vocile externe și propriile gânduri, estompând limitele între realitatea internă și cea externă. Această nouă înțelegere a mecanismelor ce stau la baza halucinațiilor auditive ar putea deschide noi căi pentru dezvoltarea de tratamente mai eficiente pentru persoanele care suferă de schizofrenie.

Pe măsură ce cercetările avansează, descoperirile ar putea contribui semnificativ la îmbunătățirea abordărilor terapeutice, oferind speranță celor afectați de această afecțiune complexă și adesea debilitantă.