Acasă
politică
advertoriale
actualitate
administrație publică
monden
business
economie
cultură
sport
sci-Tech
evenimente
Nu a fost introdusa o sursa
Andreea Filipescu
410
În fiecare secundă, peste 3.000 de stele se formează în Universul vizibil, dar procesele exacte care duc la nașterea acestora și a sistemelor planetare înconjurătoare rămân în mare parte un mister. Multe dintre aceste stele emergente sunt înconjurate de discuri protoplanetare, structuri formate din gaz fierbinte și praf, care servesc ca material de bază pentru formarea planetelor. O echipă de astronomi de la Universitatea din Arizona, utilizând Telescopul spațial James Webb al NASA, a reușit să adâncească înțelegerea acestor procese, oferind detalii fără precedent despre forțele care modelează discurile protoplanetare și despre cum ar fi putut arăta sistemul solar în urmă cu 4,6 miliarde de ani.
Observațiile realizate de echipă au permis cercetătorilor să urmărească vânturile discului protoplanetar, care sunt șuvoaie de gaz ce se deplasează în spațiu. Aceste vânturi, în mare parte alimentate de câmpuri magnetice, pot atinge viteze de zeci de kilometri pe secundă. Descoperirile lor, publicate în revista *Nature Astronomy*, au contribuit la o mai bună înțelegere a modului în care se formează și evoluează sistemele planetare tinere.
Ilaria Pascucci, profesor la Lunar and Planetary Laboratory din cadrul Universității din Anglia și autor principal al studiului, a subliniat importanța procesului de acreție, prin care stelele acumulează materie din discul protoplanetar. "Modul în care o stea acumulează masă are o mare influență asupra modului în care discul înconjurător evoluează în timp, inclusiv asupra modului în care se formează planetele mai târziu", a declarat Pascucci. Această dinamică complexă, care influențează formarea planetelor, face parte dintr-un proces încă puțin înțeles.
Stelele tinere se dezvoltă prin atragerea gazului din discul care le înconjoară, dar pentru a permite acest lucru, gazul trebuie să își piardă o parte din inerție. Dacă nu se întâmplă asta, gazul va orbita steaua și nu va cădea pe ea. Procesul de „pierderea impulsului unghiular” a fost subiect de dezbatere în rândul astrofizicienilor, iar modul în care are loc în realitate a rămas neclar.
Recent, vânturile discului au fost identificate ca jucători importanți în eliminarea unei părți din gazul de la suprafața discului, ceea ce reduce momentul unghiular și permite gazului rămas să se deplaseze spre interior și să cadă pe stea. Tracy Beck, al doilea autor al lucrării și cercetător la Space Telescope Science Institute, a menționat că, având în vedere complexitatea discurilor protoplanetare, este esențial să se facă distincția între diferitele procese care le influențează.
Se observă că materialul de la marginea interioară a discului este împins în exterior de câmpul magnetic al stelei, formând așa-numitul vânt X, în timp ce părțile exterioare ale discului sunt afectate de lumina stelară intensă, generând vânturi termice cu viteze mai mici. Spre deosebire de vântul X, care are o focalizare îngustă, vânturile studiate de echipa lui Pascucci se extind dintr-o regiune mai largă care include zonele în care se formează planetele stâncoase interioare ale sistemului solar, acoperind distanțe mult mai mari, de sute de ori față de distanța dintre Pământ și Soare.
"Observațiile noastre sugerează cu tărie că am obținut primele imagini ale vânturilor care pot elimina momentul unghiular și pot rezolva vechea problemă a modului în care se formează stelele și sistemele planetare", a concluzionat Pascucci. Aceste descoperiri oferă nu doar un context pentru înțelegerea evoluției sistemului solar, ci și pentru studierea altor sisteme planetare din Univers, deschizând noi căi de cercetare în astrofizica modernă.