Acasă
politică
advertoriale
actualitate
administrație publică
monden
business
economie
cultură
sport
sci-Tech
evenimente
Nu a fost introdusa o sursa
George Prăjescu
299
16 noiembrie 2016 a fost o zi neagră pentru fotbalul românesc, marcată de dispariția fulgerătoare a lui Daniel „Didi” Prodan la doar 44 de ani. Fostul fundaș al Generației de Aur, cel mai tânăr titular al echipei lui Anghel Iordănescu la Cupa Mondială din 1994, a lăsat în urmă nu doar amintiri de neuitat, ci și un ideal: ca fotbalul românesc să fie condus de cei care l-au reprezentat cu mândrie pe teren.
În ziua înmormântării, foștii colegi de echipă au fost alături de el pentru ultima oară, iar Gică Popescu, prieten apropiat și omul căruia Prodan i-a trimis ultimul său mesaj înainte de a muri, a citit un discurs emoționant. În fața celor adunați, Popescu a promis că visurile lui Didi nu vor fi uitate, că Generația de Aur va lupta pentru a readuce strălucirea fotbalului românesc. În cuvintele sale, Popescu a evocat spiritul vibrant și optimismul molipsitor al lui Prodan, declarând: „Avea planuri atât de mari cu fotbalul și își dorea din toată inima să schimbe lucrurile, să le facă să strălucească la fel ca înainte. (...) Îi promitem lui Didi că o să facem tot ce ne stă în putință pentru ca el să-și vadă, de acolo, de sus, visurile împlinite.”
Cu toate acestea, la opt ani de la moartea lui Prodan, la mormântul său din 16 noiembrie 2024, florile și lumânările au lipsit aproape cu desăvârșire, iar jurământul făcut în ziua înmormântării pare acum doar o amintire. Idealurile pentru care Prodan a luptat și pe care le-a susținut cu atât de multă pasiune s-au pierdut treptat, iar Generația de Aur, cândva sinonimă cu unitatea și ambiția, pare să fi abandonat lupta.
Visul lui Prodan de a vedea Federația Română de Fotbal condusă de foștii fotbaliști s-a destrămat. Gică Popescu, cel care a promis să continue lupta, nu doar că nu a câștigat războiul, dar nici măcar nu a mai încercat să-l ducă mai departe. La ultimele alegeri pentru președinția FRF, Răzvan Burleanu a candidat singur, în lipsa unei opoziții puternice din partea Generației de Aur. Membrii acesteia, convinși că nu pot înfrunta mașinăria bine pusă la punct din spatele lui Burleanu, au ales să renunțe, lăsând terenul liber pentru continuitatea unui sistem pe care Prodan îl contestase vehement.
Mai mult, cei care la un moment dat păreau deciși să schimbe lucrurile au ales, treptat, să colaboreze cu cei pe care îi criticau. Mircea Lucescu, cândva membru al echipei lui Ionuț Lupescu în tentativa de a prelua conducerea FRF, colaborează acum cu Burleanu. Iar după victoria obținută în fața lui Lupescu, Burleanu a declarat triumfător: „I-am ciuruit!”
Nici Gică Hagi, alt membru marcant al Generației de Aur, nu și-a asumat lupta pentru idealurile lui Prodan. Deși nu a promis niciodată că o va face, Hagi pare să fi ales un alt drum, preocupat mai degrabă de dezvoltarea propriei academii și de cariera fiului său, aflat acum la națională. Cu mai mulți jucători de la Farul Constanța selecționați la loturile de juniori, „Regele” nu pare dispus să intre în conflicte deschise cu Federația.
Această realitate tristă evidențiază prăpastia dintre promisiunile făcute în momentele de durere și acțiunile ulterioare. Visul lui Prodan de a vedea un fotbal condus de cei care au simțit cu adevărat greutatea tricoului național rămâne deocamdată neîmplinit. Generația de Aur, care a inspirat o națiune întreagă prin performanțele sale, pare să fi pierdut nu doar coeziunea, ci și direcția.